Iulia Fratila

Trebuia sa se-ntample odata: Hard Rock Cafe s-a deschis in Bucuresti. “Minunat”, am zis. Sunt un fan al ideii. De fiecare data cand m-am aflat intr-un oras unde era deschisa celebra cafenea, am facut o vizita, am mancat, am baut o bere si am admirat obiectele apartinand legendelor muzicii. M-am simtit excelent, am ascultat muzica de calitate si am plecat cu cate un t-shirt.

Luni, dupa stiri, am facut o prima vizita. Desi era ora 19,00, ni s-a spus ca bucataria se deschide abia la opt. “E-n regula”, am raspuns. Pana am facut turul localului, am comandat un Jumbo Combo si bere, am mai palavragit oleaca, am baut primul rand de bere si am cerut altul, s-a deschis si bucataria. Au trecut testul, mancarea a fost ok, desi sosurile n-au nici o legatura cu cele din strainatate (deh, franciza romaneasca!).

Shocul a venit duminica dupa-amiaza, cand am ajuns din nou la Hard Rock Cafe, de data asta pentru linner (lunch + dinner ). La lumina zilei am putut admira terasa plina de baltoace, covorul de mucuri de tigara de la intrare si erectia flasca a cablurilor, deloc in spiritul “rock and roll”. Am inghitit in sec si am intrat. Desi localul nu era plin, am fost anuntati ca exista o lista de asteptare (desi inainte de deschidere au anuntat ca nu vor face rezervari) si ca dureaza cam o ora pana cand vom primi o masa. Mai mult, desi era doar ora 15,30, domnisoara care ne-a comunicat toate astea a fost aspru certata de un supervizer, care i-a amintit ca – n-o sa va vina sa credeti! – bucataria se inchide!!! La intrebarea noastra “dar de ce nu putem sta la una din mesele libere?” ni s-a raspuns ca nu exista suficient personal ca sa poata acoperi intregul local!!! Ni s-a cerut numarul de telefon (din ciclul “poate aveti treaba si noi va retinem…”), urmand sa fim sunati de indata ce ne va veni randul. Dupa o scurta deliberare, am hotarat sa amanam vizita la Hard Rock Cafe pentru alta data, cand vom avea timp si bani sa plecam in strainatate. Cu aceasta ocazie am descoperit ca HRC Bucuresti are un meniu mai bogat decat restaurantele-surori din lumea civilizata: ne ofera, din partea casei, muci in fasole.

                                                                  

Sa-mi dati voie sa-i spun “La Multi ANI” unuia dintre domnii mei preferati, Dave Grohl. He turns 39!

Nici videoclipul in care apar si colegii de la Foo Fighters nu-i rau

 

Favorita mea, Amélie Mauresmo, in 2006 – primul turneu de Grand Slam castigat!

Top 20 Singles Rankings

1. J. Henin

2. S. Kuznetsova

3. J. Jankovic

4. A. Ivanovic

5. M. Sharapova

6. A. Chakvetadze

7. S. Williams

8. V.Williams

9. D. Hantuchova

10. M. Bartoli

11. E. Dementieva

12. N. Vaidisova

13. T.Golovin

14. N. Petrova

15. P. Schnyder

16. D. Safina

17. S. Peer

18. A. Mauresmo

19. S. Bammer

20. A. Szavay

Deja incep sa am emotii. Este cea mai slaba clasare a lui Amelie din 1998 incoace. De zece ani sunt un suporter infocat al acestei jucatoare (pe vremea aceea era numarul 29 mondial!). N-as putea sa explic aceasta simpatie; probabil are legatura cu faptul ca am simtit-o puternica (asa cum imi doresc si eu sa fiu), dar si foarte vulnerabila (asa cum sunt, desi nu-mi doresc).  

Anul Nou m-a prins in Bruxelles, de unde va urez toate cele bune pentru 2008!