Iulia Fratila

Fraţilor, mai blocat ca acum, ca în anii trecuţi si ca în fiecare toamnă n-a fost Bucureştiul ăsta niciodată! Vă propun ceva: SĂ FUGIM! Ei ne sufocă, noi ne umplem plămânii cu aer curat!

Abandonăm apartamentele de bloc şi ne refugiem într-o cabană (de data asta am ales traseul Câmpulung-Voina-Cuca, din masivul Iezer-Păpuşa).

Schimbarea decorului are şi destule inconveniente: drumul din Câmpulung spre cabana Voina e ca un pacient pe care chirurgul l-a uitat deschis pe masa de operaţie. La cabană nu-i apă curentă, dar te întâmpină cea mai jovială vespasiană din lume.

Ca să măriţi doza de adrenalină, puteţi  să ignoraţi avertismentul cu cod galben de la INMH şi să vă aventuraţi spre barajul Râuşor, mult mai prietenos decât armătura formată din agenţi de poliţie care ne direcţionează înspre străzile “circulabile”, transformându-ne în şuvoaie de maşini cu spume la gură…

Dacă, totuşi, vi se face dor de oraş, n-aveţi nici o grijă: oricât de neumblate ar fi potecile pe care hălăduiţi, e imposibil ca nişte grătaragii de bine să nu fi reciclat un morman de PET-uri!

Definiţie conform LRG: “a recicla”= a slobozi toate zoaiele rezultate în urma parangheliei la iarbă verde, precum şi sticlele de plastic în care am avut bere la litru, vin baban şi suc cu gaz; oasele, hârtia de budă cu care ne-am şters pe mâini şi la gură, pungile goale şi bateriile de la manelofon.

Pentru inculţi: LRG=Limba Română pentru Grătaragii