We will continue playing no matter what the fuck happens
Aşa grăit-a John Abercrombie sâmbătă seara, contrariat la auzul huiduielilor care-o aveau ca destinatar pe ministrul turismului. Dar cred că ştiţi deja povestea Scufiţei Blonde, care s-a gândit să treacă prin Poiana Lupului în căutare de voturi, însă era cât p-aci să devină Blondă-ca-Zăpada şi să i se blocheze jazzul în gât.
Mai bine să-ncerc un scurt fotoreportaj de la Gărâna:
Aşa a început festivalul pentru mine 
. Am găsit spaţiul destinat expoziţiei şi ne-am pus pe treabă (mulţumim pentru ajutor, Vio şi Costel!): măturat, spălat pe jos, bătut cuie – la asta nu m-am băgat, chiar dacă unghiile negre sunt la modă.
Dupa-amiază, în Poiana Lupului au apărut primele corturi. Vreme splendidă, cei doisprezece locuitori ai satului s-au ascuns în case din pricina căldurii.
Au început probele de sunet, s-a mai strâns lume, expoziţia noastră s-a conturat: cele şapte lucrări s-au aşezat cuminţi şi s-au pregătit de vernisaj.
Între timp, un domn care curatora o expoziţie de mici şi bere face o binemeritată pauză.
Autorul “tricourilor româneşti”, Radu Runcanu, a povestit cum s-a cristalizat această serie…
…însă cel mai mare interes faţă de lucrările prezentate s-a stârnit în timpul grozavei furtuni de sâmbătă seara…:-)
Cam aşa ne-am distrat între 17-19 iulie pe Semenic. Faină atmosfera, lumea relaxată, muzicieni irezistibili – podium: Nik Bartsch, Abercrombie, Ulrich Drechsler. Minusuri: spaţiul nu este foarte bine administrat - reţeaua electrică nu face faţă (şi nu-ţi convine să vizionezi o expoziţie în premieră pe întuneric…), iar din cauza multiplelor grătare, festivalul de jazz capătă un aer de serbare câmpenească. Asta, probabil, ca să nu uităm în ce ţară se organizează Festivalul de la Gărâna…
Recent Comments